Deparazitări externe
Serviciu disponibil în toate clinicile A&A Medical Vet.
Ectoparaziții (puricii, căpușele, țânțarii)
Reprezintă un important factor de risc, atât pentru animale, cât și pentru om și, de aceea, este necesar ca animalul dumneavoastră să fie deparazitat extern.
Pe lângă disconfortul produs (prurit, neliniște) și consumul de sânge, puricii și căpușele sunt vectori pentru numeroase boli, unele transmisibile și la om. Tratamentul acestor boli este dificil, costisitor și de durată. Metoda cea mai sigură pentru combaterea acestor boli este prevenirea infestațiilor cu purici și căpușe.
Cereți sfatul medicului veterinar! Acesta vă va recomanda, după caz, produsul adecvat pentru animalul dumneavoastră.
Cea mai frecventă afecțiune cauzată de purici este DERMATITA ALERGICĂ LA PURICI.
Odată cu înțepătura lor, puricii inoculează o substanță alergenă care duce la înroșirea pielii, căderea părului, neliniște, agitație, scărpinat intens până la automutilare și apariția de eczeme și chiar plăgi infectate. Este o afecțiune mai frecvent întâlnită vara, dar poate apărea și în alte sezoane. Această boală se poate transmite și la om.
Cea mai gravă afecțiune transmisă de căpușe și, din păcate, cu o incidență din ce în ce mai crescută la noi în țară este BABESIOZA.
Căpușele sunt purtătoare ai unor paraziți foarte mici, unicelulari (babesii), ce se transmit în momentul mușcăturii. Odată inoculate babesiile, migrează și se localizează în interiorul globulelor roșii, unde se multiplică rapid și le distrug. Babesioza este o boală extrem de gravă și cu o evoluție rapidă, care poate duce, dacă nu este tratată, la moarte. Semnele clinice cele mai frecvente ale babesiozei sunt: febră, apatie, anorexie, anemie, icter, urinare brun maronie. Diagnosticul se pune prin examinare clinică amănunțită, examenul sângelui și examenul urinii.
Eficacitatea tratamentului depinde de momentul instituirii acestuia, de cantitatea de inoculum și de gradul de afectare al organismului (animalele în vârstă sunt mai sensibile, de asemenea animalele cunoscute cu sensibilitate hepatică și renală, animalele cărora din diverse motive le-a fost extirpată splina).
O altă afecțiune severă, transmisă prin mușcătura de țânțar, este DIROFILARIOZA.
Odată cu mușcătura sa, țânțarul poate inocula larva unui vierme nematod (Dirofilaria immitis), care migrează până în arterele pulmonare, unde suferă evoluția finală, transformându-se într-un vierme adult de aproximativ 20-30 cm. În anumite condiții, acești viermi pot migra din arterele pulmonare în ventriculul drept, cauzând manifestări cardiorespiratorii severe și chiar decesul animalului.
Adaptarea climatică și genetică a parazitului și a gazdei intermediare a condus în ultimii ani la lărgirea hărților endemice ale dirofilariozei, astfel că această boală s-a răspândit progresiv din regiunile subtropicale către zonele cu climă temperată (inclusiv pe teritoriul României).
