Limfomul

Limfomul este un tip de cancer malign al sângelui, care apare atunci când limfocitele (celulele albe din sânge, care ajută la protejarea organismului de infecții și boli) încep să se comporte anormal: se divid mai repede decât celulele normale sau pot trăi mai mult decât ar trebui.

Limfoamele pot apărea în ganglionii limfatici, splină, ficat sau alte organe. Cancerul poate fi agresiv, iar dacă este netratat, poate duce la o mortalitate ridicată. Tratamentul cu chimioterapice este foarte eficient, adăugând luni, uneori ani la viața animalului.

LIMFOMUL LA CÂINE

Între 15% și 20% dintre tumorile maligne la câini sunt limfoame. Limfomul afectează în primul rând câinii adulți și seniori. Nu pare să fie o predilecție de sex. Rasele de Golden Retriever, Boxer, Bullmastiff, Basset, Saint Bernard, Scotish Terrier, Airedales și Bulldog par a avea un risc crescut de a face limfoame. Numai 10% până la 20% dintre câini sunt bolnavi când li se pune diagnosticul; majoritatea sunt aduși la medicul veterinar din cauza inflamației limfonodurilor.

Nu se cunoaște etiopatogeneza (cauzele) limfoamelor la câine. Unii autori aduc în discuție o posibilă corelație genetică, însă trebuie efectuate studii suplimentare pentru a determina factorii de risc implicați în limfomul canin. Câinii care au un sistem imunitar reprimat par a fi supuși unui risc mai mare.

Simptomele limfomului la câine sunt legate de localizarea tumorii/ tumorilor. Tumorile se dezvoltă în ganglionii limfatici, se prezintă de multe ori ca simple umflături, fără alte simptome.

Când limfomul este localizat la nivel gastrointestinal, semnele clinice ale bolii sunt reprezentate de vome repetate, diaree, pierdere în greutate și lipsa apetitului.

În forma mediastinală (localizare toracică), se observă dificultăți de respirație și zgomote cardiace supra-adăugate.

Forma cutanată poate prezenta noduli unici sau multipli la nivelul pielii sau a cavității bucale. Aceste deformări ale suprafeței pot fi însoțite de prurit (mâncărime), culoare roșie sau ulcerații.

Limfomul mai poate avea localizare cardiacă, oculară sau osoasă. Rar, se poate localiza și la nivelul sistemului nervos central.

Diagnosticul limfomului canin se pune pe baza testelor paraclinice - analize de sânge, puncție ecoghidatădin limfonoduri, examen citologic, examen ecografic și examen radiologic. Aceste investigatii ajută la confirmarea diagnosticului și la determinarea localizării limfomului.

Limfomul generalizat nu produce durere, cu excepția cazului în care este cuprins și sistemul osos. La 15% dintre câinii cu limfom, nivelul calciului din sânge va fi mai mare decât valorile normale.

Organizația Mondială a Sănătății a dezvoltat un sistem de stadializare pentru câinii cu limfom. Aceastăetapizare joacă un rol deosebit de important în determinarea tipului de tratament ce urmează a fi adoptat.

Etapele sunt următoarele:

Etapa I: un singur nodul limfatic implicat;

Etapa II: sunt implicați ganglioni limfatici multipli din aceeași regiune;

Etapa III: sunt implicați ganglioni limfatici multipli din mai multe regiuni;

Etapa IV: ficat și/sau splină (cu sau fără afectarea ganglionilor limfatici);

Etapa V: măduva osoasă/sânge și/sau alte organe în afară de ficat, splină și ganglioni.

TRATAMENTUL LIMFOMULUI LA CÂINE

Tratamentul limfomului la câine constă în chimioterapie.

Limfomul este considerat o boală sistemică, în care chirurgia și radiatiile sunt imposibile sau ineficiente. Există o mare varietate de protocoale de chimioterapie și medicamente care sunt utilizate în prezent pentru tratarea limfomului.

Tratamentul constă, de obicei, intr-o combinație de medicamente orale și injectabile administrate săptămânal. Unele medicamente utilizate în mod obișnuit includ ciclofosfamida, vincristina, doxorubicina și prednisolon. Protocolul va fi adoptat de medicul veterinar.

Unii proprietari aleg să nu ofere tratament câinilor care dezvoltă limfom. Speranța de viață a acestor câini cu limfom generalizat (stadiile III, IV sau V) este, în medie, de la 4 la 6 săptămâni. Terapia cu prednison oral poate reduce inflamațiile și disconfortul, dar durata de viață nu se va prelungi semnificativ. De asemenea, trebuie remarcat faptul că tratamentul cu prednison oral înainte de chimioterapie nu este recomandată, putând reduce eficacitatea chimioterapiei.

Câinii supuși tratamentelor cu chimioterapice au o speranță de viață mai mare, putându-se extinde la un an, poate chiar mai mult. În cazul în care câinele tolerează chimioterapia (majoritatea o suportă), calitatea vieții este net îmbunătățită pe perioada tratamentului.

Tratamentul pentru limfom la câine este considerat unul dintre tratamentele de cancer de succes. Din moment ce un an reprezintă aproape 10% din durata de viață a unui câine, creșterea speranței de viață în urma tratamentului limfomului este considerată o reușită.

LIMFOMUL LA PISICĂ

Limfomul felin este o formă de cancer destul de des întâlnită la pisici, fiind mai frecvent la pisicile care sunt infectate cu virusul leucemiei feline (FeLV). Riscul este de 60 de ori mai mare comparativ cu pisicile neinfectate. De asemenea, infecția cu virusul imunodeficientei feline (FIV) crește riscul de a dezvolta limfom, dar mai puțin decât FeLV.

Limfomul felin are mai multe forme, putând apărea aproape oriunde și afectând un număr mare de organe. Localizarea este adesea asociată cu cauza și poate influența simptomele, tratamentul și prognosticul.

Diagnosticul de limfom la pisici se bazează pe rezultatele examenului fizic și ale examenului citologic. Hemoleucograma, biochimia serului, analiza urinei, radiografiile și/sau examenele cu ultrasunete (ecografice) sunt efectuate, în general, pentru a evalua starea de sănătate a pisicii și de a determina implicarea altor organe. Testarea pentru FeLV și FIV poate arăta dacă o pisică este pozitivă pentru una sau ambele dintre aceste boli.

TRATAMENTUL LIMFOMULUI LA PISICĂ CONSTĂ, DE OBICEI, ÎN CHIMIOTERAPIE.

În aproape toate cazurile se administrează o combinație de medicamente pe parcursul a mai multe săptămâni. Aceste medicamente pot include clorambucil, doxorubicina, ciclofosfamida, vincristina, L - asparginase și prednisolon sau prednison. În unele cazuri, cum ar fi pisicile cu limfom nazal, poate fi utilizatăradioterapia. În general, pisicile tolerează chimioterapia foarte bine.

Remisia și rata de supraviețuire a pisicilor cu limfom variază în funcție de prezența FeLV, localizarea tumorii/tumorilor, cât și de rapiditatea identificării și tratării bolii. Aproximativ 55-70% dintre pisici vor avea o remisie completă pentru 20-30 luni. Pisicile care sunt infectate cu FeLV sau FIV au o rată mai scăzută de răspuns la terapie, precum și un timp mai scurt de supraviețuire după tratament.

Preventiv, trebuie să luați în considerare vaccinarea contra FeLV.